Scurt istoric

Istorie Aprilie 27, 2014

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din satul Prelipca a fost construită în anul 1778, cu cheltuiala proprietarului de atunci  C. Stroici și a soției sale Anastasia. În  1783 construcția Bisericii este desăvrșită de Banul Ghițescu împreună cu soția sa Profira.

Pâna la 1864, biserica a fost sub îngrijirea proprietarilor, apoi a rămas în grija satului. În 1926, biserica a fost restaurată cu cheltuiala locuitorilor.

În arhiva Bisericii nu se găsesc acte vechi sau alte însemnări referitoare la această biserică. Arhiva menționează o seri de preoți care au slujit în această biserica începând cu anul 1894 : Pr. C. Urzică, cântăreții Gh. Dascălui și I. Diaconescu. La 1902, Pr. Paroh Xenofon Urzică, apoi Pr. C. Gaspar, Pr. Octav Rotărescu, Protosinghel Ioanichie, Pr. Gherasim, Pr. C. Ștefănescu, de numele căruia se leagă restaurarea Bisericilor din Parohie (anul 1926). În timpul slijirii sale a arătat multă dragoste pentru biserică și înțelegere pentru enoriași. Arhiva îi mai amintește pe Pr. N. Grigorescu (1931), și  pe Pr. N. Axinte (1937).

 Descriere arhitectonică

          Biserica se află construită în mijlocul satului pe o ridicătură de pământ dominând satul și împrejurimile. Intrarea în curtea bisericii se face prin partea de miazăzi din drumul satului (odinioară printr-o poartă cu portalul de scânduri). Curtea Bisericii era împrejmuită pe trei părți cu gard de ostrețe, iar în partea de miazănoapte cu gard din sârmă ghimpată. Câțiva arbori adumbresc biserica iar de poartă o pasarelă, care ințial era formată din prundiș și nisip, duce la ușa de intrare în biserică. În parte de răsărit, în dreptul altarului se află cavoul familiei Gh. Dintevici, fost proprietar la Prelipca. În partea de apus, se ridică o lespede funerară înaltă de trei metri. Dedesuptul crucii, de pe lespede citim : ”Aglaia Dintevici născută Măcărescu 20/XII 1870 - † 20/X 1905;

Gheorghe Dintevici 6/VIII 1855 - † 1/IX 1916”.

Planul general al Bisericii este compus din Pronaos, Naos și Altar, cu pridvor închis în partea de miazăzi. Biserica face parte din tipul bisericilor moldovenești din secolele XVII și XVIII. Acoperișul este în formă de șarpantă cu o cruce de fier deasupra Sfântului Altar și o alta deasupra Pronaosului. Deasupra pridvorului se află o turlă din scândură de brad de formă prismatică cu baza pătrată și cu trei geamuri dreptunghiulare. Deasupra turlei se află o cruce de fier. Turla adăpostește două din cele patru clopote ale bisericii (unul donat de „Căpitan Virtu”).  Pereții exteriori au fost construiți din bârne, inițial lipsite de căptușeală.

Intrarea în biserică se face printr-o ușă fixată la pridvor pe partea de miazăzi. Pridvorul este prevăzut cu două geamuri mici de formă dreptunghiulară. De asemenea, printr-o scară de lemn situată în pridvor se pătrunde în turnul clopotniței.

În pronaos se află un cafas din lemn  cu cerdac de scândură. Plafonul pronaosului este oval. Cafasul este sprijinit de niște stâlpi de stejar. În forma inițială pronaosul era prevăzut cu un geam mic de formă dreptunghiulară prin care pătrundea lumina.  Pronaosul este despărțit de naos printr-o balustradă de scândură fasonată, prevăzută cu o deschidere de trecere.

Plafonul naosului este în formă de albie, căptușit cu scânduri fasonate ca și pereții. Lumina pătrunde prin două ferestre de formă dreptunghiulară, câte una de fiecare parte.

Altarul este despărțit de pronaos printr-o catapeteasmă în formă semicirculară. El este luminat de o singură fereastră de formă dreptunghiulară. Altarul are plafonul plat, lipsit de boltă. Pereții sunt căptușiți cu scândură de brad. Pardoselele de peste tot sunt din scândură de brad.

Numele arhitectului care a întocmit planul acestei biserici nu se cunoaște.

Biserica este lipsită cu totul de pictură murală. Scheletul catapetesmei este din lemn de tei. Icoanele de pe ea sunt deasemenea din lemn de tei, pictate în ulei, în stil bozantin. Pictura datează din secolul al XVII-lea, numele pictorului nefiind cunoscut. Sculptura de pe  catapeteasmă este în motive florale, ușile împărătești în ramuri și frunze poleite. Picturile sunt corect executate și bine conservate, orânduirea icoanelor de pe catapeteasmă urmînd regulilor clasice  a tipicului Bisericii Ortodoxe.  

Între obiectele cu  valoare istorică sau documentară amintim : evanghelia, apostolul, octoihul, mineiul, tipicul și triodul.

Dintre cele cu valoare artistică și istorică amintim : un iconostas, ușile împărătești și 33 de icoane pictate ininte de anul 1900.

Biserica a fost restaurată cu cheltuiala locuitorilor în 1926.

O serie de îmbunătățiri s-au făcut în 1937, când s-a tencuit soclul și s-au betonat scările de la intrare.